luni, 30 iulie 2012

Căldură mare


Titlul e de complezență! Credea că dacă se ascunde sub flori e mai răcoare. Ba chiar se usca din cauza căldurii. S-a simțit mai bine după ce l-am stropit cu apă și drept mulțumire a dispărut urgent din cîmpul meu vizual. Mai bine dădeam cu glicerină și aveam și o imagine cu... rouă...

duminică, 29 iulie 2012

În iarba verde de acasă... alb-albastru...




Da coane Feri. S-a spus, se spune că aparatele, că fotografia digitală eliberează fotograful de grijile tehnice putîndu-se concentra asupra compoziției, a mesajului... în fine se poate concentra pe ideea de creație artistico-fotografică. În tinerețea mea am învățat că în primul rînd trebuie să produc o imagine de o calitate tehnică impecabilă, ceea ce putea fi discutabil pentru unii jurați ale saloanelor unde expuneam, și apoi să vedem dacă mai avem și elemente evidente de creație artistică. Și pînă la urmă unde am ajuns? Toată lumea face, tehnic, fotografie. Și mai nou unele aparate compacte, mai puțin ND700-ele meu, poate și alte aparate, pot fi setate în diverse formate, chiar pătrat, fără a ne pune la contribuție istețimea și îndemînarea mecanică pentru a modifica aparatul. Da... dar unde este fotografia cu caracteristici artistice? Care mai sînt regulile de compoziție, echilibrul sau îndrăzneala cromatică, unde este arta, mesajul... Eu nu postez pe internet decît fotografii macro. Uneori încerc să găsesc și titlurile care să trimită pe puținii privitori ai acestui gen de manifestare la stările și sentimentele mele. Alt gen de imagini mi-am propus să nu postez pe internet. Conu Dinu susține că dacă nu ai blog nu exiști! Asta m-a determinat să expun pe aceste medii. E greșeala lui asumată de mine! Nu sînt profesionist și implicarea mea printre fotografii de azi mi-au adus destul de multe vorbe „bune”. Tot un risc asumat! Cu ce și cum contribui la promovarea unor idei artistice? Nu pot concepe blogul sau o rețea de socializare ca un fel de jurnal intim dat publicității!....

Mulțumesc coane Feri că pe aici te simți bine! Nici nu vreau mai mult!

Zbor



Un posibil răspuns pentru conu Feri! Știu și mă tentează mereu formatul pătrat. Și cu toate astea îl practic cînd îmi mai aduce cineva aminte de el. Sigur că ezistă o esplicaciune! Am lucrat din scutece pînă mai acum 20 de ani exclusiv diapozitive color (fotografia de artă) și utilizarea imaginilor în cadru plin mi-a intrat în ochi. Nu m-am obișnuit cu cropul nici cu aceste aparate digitale, nici cu acest photoshop. Cred că ar trebui să imi montez o mască în vizor pentru a învăța să compun cadrul înainte de declanșare. Nu îmi place să recadrez în laborator. Obișnuința de a utiliza suprafața integrală a clișeului. Asta e pentru cei bătrîni. nene OZO!

vineri, 27 iulie 2012

Fluturi I


Acest fluture închide această serie realizată zilele trecute. Ozo s-a plîns de secetă. Eu atît am reușit să captez. Secetă? Dacă poți realiza „fotografia zilei”, (o expresie folosită în ieșirile Dan-Ozo-Mihai), în fiecare zi rezultă că poți avea 365 de fotografii într-un singur an. Cîte se pot face într-o carieră fotografică? Păi cred că deja nu mai putem vorbi de artă fotografică ci de producție fotografică. Eu prefer arta fotografică. Deci 10-15 fotografii într-un an poate fi un portofoliu rezonabil! Activitatea pe un blog sau alt sistem de comunicare în masă te obligă la producție.... Mai departe înțelegeți dumneavoastră!  Și chiar mă gîndesc să continui aici discuția contradictorie începută azi cu Ozo. Mai este artă fotografică sau numai producție fotografică? Căci, în fond, cam toate subiectele s-au epuizat. pe stradă e și azi ca și acum 100 de ani. S-a schimbat omul, hainele, asfaltul.... vom mai vorbi....

joi, 26 iulie 2012

Păianjen I


Un mic păianjen „încurcat” printre propriile fire și „fulgi” de păpădie. Altfel, o construcție destul de interesantă, chiar mai interesantă la vizualizarea prin vizorul aparatului. Încă nu m-am hotărît la formatul pătrat! (Dacă nu pui ghilimele poți fi învinuit de plagiat!)

miercuri, 25 iulie 2012

Insecta I


Mai postez și eu cite o dată!



Azi împreună cu Ozo și domn Popescu am ieșit la o plimbare prin locurile nevizitate de cam un an. E secetă. Nu prea am văzut mare lucru. Totuși cîteva gîngănii, cîteva flori sau frunze. Bine... a apărut și noutatea, nu știu de unde a venit pentru că am descoperit-o pe hainele mele, o călugăriță pe care băieții au sărit să o fotografieze. Anul trecut nu a fost captată de nici unul dintre noi.