duminică, 29 iulie 2012

În iarba verde de acasă... alb-albastru...




Da coane Feri. S-a spus, se spune că aparatele, că fotografia digitală eliberează fotograful de grijile tehnice putîndu-se concentra asupra compoziției, a mesajului... în fine se poate concentra pe ideea de creație artistico-fotografică. În tinerețea mea am învățat că în primul rînd trebuie să produc o imagine de o calitate tehnică impecabilă, ceea ce putea fi discutabil pentru unii jurați ale saloanelor unde expuneam, și apoi să vedem dacă mai avem și elemente evidente de creație artistică. Și pînă la urmă unde am ajuns? Toată lumea face, tehnic, fotografie. Și mai nou unele aparate compacte, mai puțin ND700-ele meu, poate și alte aparate, pot fi setate în diverse formate, chiar pătrat, fără a ne pune la contribuție istețimea și îndemînarea mecanică pentru a modifica aparatul. Da... dar unde este fotografia cu caracteristici artistice? Care mai sînt regulile de compoziție, echilibrul sau îndrăzneala cromatică, unde este arta, mesajul... Eu nu postez pe internet decît fotografii macro. Uneori încerc să găsesc și titlurile care să trimită pe puținii privitori ai acestui gen de manifestare la stările și sentimentele mele. Alt gen de imagini mi-am propus să nu postez pe internet. Conu Dinu susține că dacă nu ai blog nu exiști! Asta m-a determinat să expun pe aceste medii. E greșeala lui asumată de mine! Nu sînt profesionist și implicarea mea printre fotografii de azi mi-au adus destul de multe vorbe „bune”. Tot un risc asumat! Cu ce și cum contribui la promovarea unor idei artistice? Nu pot concepe blogul sau o rețea de socializare ca un fel de jurnal intim dat publicității!....

Mulțumesc coane Feri că pe aici te simți bine! Nici nu vreau mai mult!

Zbor



Un posibil răspuns pentru conu Feri! Știu și mă tentează mereu formatul pătrat. Și cu toate astea îl practic cînd îmi mai aduce cineva aminte de el. Sigur că ezistă o esplicaciune! Am lucrat din scutece pînă mai acum 20 de ani exclusiv diapozitive color (fotografia de artă) și utilizarea imaginilor în cadru plin mi-a intrat în ochi. Nu m-am obișnuit cu cropul nici cu aceste aparate digitale, nici cu acest photoshop. Cred că ar trebui să imi montez o mască în vizor pentru a învăța să compun cadrul înainte de declanșare. Nu îmi place să recadrez în laborator. Obișnuința de a utiliza suprafața integrală a clișeului. Asta e pentru cei bătrîni. nene OZO!