Ce a mai facut Cantea? sau... ce mai face?

Nimic esențial sau mai corect nimic important. Oricum a dispărut de pe bloguri. Nu comenteaza dar se mai uită din cînd în cînd pentru că lucrează. De parcă alții nu o mai fac!
În fotografia alăturată se vede un masiv volum așejat pe biroul meu. Criticul de artă Valentin Ciucă și cu echipa sa: Antoaneta Ciucă, soția sa și directoarea editurii ART XXI, Manuela Oboroceanu - artist plastic, autor de coperți de carte, și... Mihai Cantea, omul care face de toate - fotoreproduceri, procesare, tehnoredactare, întreținere calculatoare și soft, corectură... și ce-o mai fi prin editură de făcut, (oricum o ajută pe doamna Antoaneta la tot ce-i cere), deci criticul de artă s-a hotărît da semneze un DICȚIONARUL ILUSTRAT AL ARTELOR FRUMOASE DIN MOLDOVA - 1800-2010.
Avem aici inventariate cca 1000 de nume, mai mult sau mai puțin celebre dar care au produs sau mai produc opere de artă sau sînt vajnici comentatori ai artelor frumoase. Pînă aici nimic important.
Fac această postare pentru că am reușit să aducem în paginile unui astfel de dicționar și nume ale unor artiști fotografi. Nu este de loc ușor să convingi un critic de artă că totuși și fotografia este și trebuie să fie inclusă în artele frumoase. Tocmai titlul acestui volum a fost definitivat așa pentru că am reușit în demersul nostru. Cred că s-a spart o bucată de gheață chiar dacă nu am inclus decît cîteva nume, e vorba aici și de criteriile autorului care au definitivat lista acceptaților.
Sper să am puterea de muncă și resursele necesare, și acest volum este realizat din resurse financiare proprii, adică nu avem nici un sponsor, pentru a vedea un alt proiect al nostru realizat. Ne mai gîndim și la vîrsta pe care o avem, dar mai rar.
În volum apar numele celor care sînt prin muzee sau colecții, sau au acceptat să ne furnizeze informațiile de care aveam nevoie, iar alții au refuzat pur și simplu să fie semnalați aici, iar despre alții nu am avut date suficiente pentru a scrie macar 2 fraze de comentarii estetice sau critice.
Dar e un început.... cu Violeta Radu, Dușa Ozolin, Eugen Harasim, Marcel Cahniță, Mihai Cantea care au la activ mai mult de 5 expoziții personale deschise în galerii de artă.

EPSON V600

Iată o scanare, de probă, a unui diapozitiv ORWO prelucrat în 1978 sau poate mai vechi cu vreo 3-4 ani. Am testat aici funcția de eliminare a prafului și zgirieturilor. Scanarea am facut-o la rezoluția de 6400. Deocamdată atît. Încă nu știu exact care sînt setările corecte. Totuși Dinu Lazăr are dreptate să îl laude. Defapt după laudele lui m-am luat pentru a cumpăra așa ceva! 

Coane dacă nu voi fi mulțumit în continuare am cui trimite felicitări!!!!

Aceste imagini nu sînt editate. Fișierele din scanner sînt în format TIF și au, la rezoluția de scanare 6400, peste 250Mo. Pentru a le posta aici le-am convertit în JPG la rezoluția 254 și latura mare 1600. Am făcut asta cu FASTSTONE.

Impresii triste, adica tot prima ninsoare. II

Impresii triste, adica prima ninsoare!

Final de sezon!

Distacția unei albine!

Habar nu am dacă nu comit o eroare! Acum nu știu dacă iese ceva pe blogspot! Normal dacă poți vedea pozele cu ritmul de 1-2 imagini per secundă vezi o albină zăpăcită. Altfel descarci imaginile și le privești așa cu faststone! Pînă am timp să fac un filmuleț! Nu știu dacă merită. De fapt o mică glumă, am vrut să văd și eu cîte cadre pot trage pe manual cu un D700.

A doua plimbare după fluturi; Mirela și Ozo

 

Această a doua ieșire după fluturi (nu prea au fost fluturi) se pare că a fost un eșec pentru Ozo, sau mai bine spus o totală nemulțumire. Sezonul era la final. Nu știu dacă am fost mai norocos, insă cîteva fotografii tot am reținut. Asta e! La sugestia lui Fery, vezi un comentariu anterior, am încercat formatul pătrat. Sugestie foarte bună. Mi-a amintit de anii 1974-1979 cînd lucram diapozitive pe formatul 6x6 cu aparatură Pentaconsix și diapozitiv ORWO. Prelucrările le făceam în laborul propriu cu rețete originale. Adică nu cumpăram kituri de developare ci îmi preparam din substanțe rețetele după o formulă proprie. (Adică făcusem propriile mele studii și cercetări pentru a găsi o formulă, o rețetă, care să scoată cît mai mult din film. Voiam să obțin culori gen Kodak dia pe filme ORWO. La vremea aceea eram foarte mulțumit de rezultate. Filmele se mai conservă și azi, dar au căpătat totuși o ușoară nuanță azurie)